In orice clipa, mi-e dor de tine!

De la tine stiu tot, cine sunt si ce pot. Ce e viața, tu m-ai invatat. Cand mi-e sufletul trist, inchid ochii si tie-ti vorbesc! Mi-e dor de tine, iubire sfanta! Mi-e dor de tine si-astept  o minune. In orice clipa, mi-e dor de tine, iar acum, mai mult ca oricând! :((

Despartirea. Chirurgie. Pe viu.( Surprinzator! Un barbat semneaza articolul.)

Joaca de-a impreunarea, de-a gasirea, de-a ghicirea, au frumusetea lor. Momentele de inceput, neincrederea, panda si atentia sporita… toate au savoarea lor, acea agitatie generala data de inceputul unei noi povesti de iubire.


Despartirea e urata. Oricum i-ai spune… separare, despartire, divort… toate suna oribil. Si toate descriu stari, intamplari, actiuni… toate oribile.
Despartirea nu are cum sa aiba ceva frumos, din orice unghi ai privi-o.

Si nu ma rezum la relatiile frumoase care se termina in fum si grenade, ma refer si la relatiile urate, cele abuzive, cele care poarta in rucsac numai amar. Pana si in despartirea din felul asta de relatie, cu toate ca vine cu lucruri bune, gasesti amarul regretelor.

Cat despre despartirea de dragostea frumoasa, de iubita pe care ai venerat-o, de iubitul caruia i-ai sarutat pleoapele in somn, despartirea asta nu te rupe doar de celalalt ci si de tine.

Sfasie din tine partea care-a iubit atat de patimas, o dezlipeste incet si dureros, pentru ca altfel nu exista despartire. Si bucata aia care-a iubit trebuie sfasiata din tine, pentru ca ea il va iubi in continuare pe celalalt.
Da, asta-i adevarul, daca dragostea aia a fost adanca… ei bine, o parte din tesutul sufletului tau este infestat pentru totdeauna de celalalt suflet. Singura varianta sa te poti desparti este chirurgia. Se ia busturiul si se taie o fleica din tine, pe viu, incet, in timp ce se toarna spirt pe rana aia proaspata.

Dureri am mai simtit cu totii, stim cum e. Dar e o diferenta… daca iti dai cu ciocanul peste deget urli tare, dai cu ciocanul de pamant si-i mai tragi si-un picior, injuri si te vaiti la toata lumea ca ti-ai spart unghia.

La despartire cel mai greu lucru este ca nu poti tipa. Nu-ti poti urla durerea, nu te poti tavali pe jos. Nu.

Te vei duce in continuare la serviciu, vei sta de vorba cu lumea, iti vei cumpara iaurt si paine, vei raspunde la mailuri, iti vei pune telefonul la incarcat… in timp ce din tine curg picaturi de durere, in timp ce-ti musti buzele de frica sa nu-ti izbucneasca lacrimile, iti strangi pumnii si respiri adanc si ritmic, intr-o incercare chinuita de a-ti recupera suflul. Si sufletul.
Despartirea este facuta din bucati patrate de ciocolata amara si cuie. La inceput bagi un patratel in gura si simti cum amarul incepe sa se imprastie. Iti spui ca te poti obisnui cu asta, ca parca nu e asa amara, ca esti puternic, ca esti puternica, si ca vei trece peste asta pentru ca… si in momentul ala ti se infige in cerul gurii primul cui. Si atunci te simti mai slab ca niciodata, atunci incepi sa intelegi ca nu esti decat o furnica singura si insingurata intr-o lume rece. Si durerea aia ascutita se imprastie in tot corpul. Si ramane acolo, incremenita in tine, paralizandu-te.

Si-atunci incerci sa respiri. Si al doilea cui ti se infige in obraz. Alta durere iti sfasie carnea, alte lacrimi iti tasnesc printre pleoape, iar iti tii respiratia…

Disperarea vine insa cand, printre valuri de ciocolata amara si durere, cel de-al treilea cui ti se infige in limba, si-apoi al patrulea, si-al cincilea… si-asa trec zilele, si saptamanile, si lunile… si tu mergi in continuare prin viata, caci n-ai incotro, si-ti duci lacrimile ascunse, si suspinele de zi, si sufoci in gat toate urletele durerii, si mesteci cuiele cu ochii plecati in jos, sperand ca vor trece. Candva.

Dar pana operatia nu va fi gata, pana cand bucata infestata a sufletului tau nu va fi dezlipita de tot… Doamne, ce vei mai suferi!
http://www.lipiciosii.ro

Un articol pentru barbati :)

Blonde, brunete, înalte, cu forme sau fără, ele sunt femeile pe care orice dintre noi, cei care pulsam testosteron, şi le-ar dori alături. Poate o să te întrebi ce au ele atât de special încât să-l facă chiar şi pe cel mai puternic bărbat să se amorezeze ca un adolescent, să tremure ca un copil, cine sunt ele, zeiţele care-l bulversează pe bărbatul iubit ca şi cum ar fi cel mai slab şi mai neajutorat dintre muritori?

Excepţiile sunt femeile sigure pe ele însele şi nu pe sânii mari şi formele generoase…sunt femeile care ştiu că pot să macine creierii unui bărbat cu un gest bine plasat, cu o vorbă studiată – dar aruncată parcă la întâmplare, cu o privire plină de subînţeles. Ele sunt femeile complete şi complexe care ştiu că noi, bărbaţii, rămânem copii toată viaţa şi că dincolo de o partidă bună de sex avem nevoie de afecţiune şi de atenţie. Şi ne oferă asta din plăcere, nu din obligaţie sau urmărind scopuri ascunse… pentru că o astfel de femeie îşi este sieşi suficientă şi poate să fie fericită şi singură. Iar dacă este, totuşi, alături de tine, sensibilitate necioplită cu numele de barbat, fii sigur că o să-ţi spună: “Iubitule, nu am nevoie de tine ca să mă faci fericită…vreau să fim fericiţi împreună!”.

Ele sunt cele care te fac să te întrebi pe tine însuţi “Ce dracu’ a văzut la mine? Ce am făcut ca să merit o aşa femeie?”, sunt cele care te fac să te gândeşti la viitor şi lângă care te simţi împlinit, sunt femeile lângă care nu ţi-e frică să fii slab, să plângi, să urli, pentru că ştii că sunt acolo şi că o să înţeleagă. Nu sunt nici ca femeile trofeu, care aşteaptă de la tine să fii puternic şi care vor pleca la primul semn de slăbiciune, dar nici ca visătoarele, care se scufundă în propria sensibilitate şi te vor îneca şi pe tine odată cu ele. Ele sunt femeile lângă care poţi să fii tu însuţi, timid, tupeist, imatur, excitat, copil, mofturos, morocanos, nesigur, pentru că ştii că n-o să râdă de slăbiciunile tale… Excepţiile sunt femeile pentru care vei deveni tu însuţi visător şi îţi vei dori o iubire desprinsă din paginile unui roman de dragoste, te vei găsi fermecat de mintea lor, de felul în care zâmbesc ştrengar, de râsul copilăresc şi de micile capricii pe care le vei îndeplini din dragoste. Excepţiile sunt femeile care stârnesc pasiuni nebuneşti si te vor ţine treaz noaptea chiar şi când nu se vor afla lângă tine… Vei vrea să le pui lumea la picioare, fericirea lor va fi fericirea ta şi, curios precum un copil, vei dori să le pătrunzi sufletul şi mintea şi să le descoperi dincolo de fermitatea feselor, gustul buzelor, mirosul pielii şi textura părului.


Sunt femei normale, le vezi zi de zi pe stradă, la TV, dai nas în nas cu ele prin magazine sau în cluburi. Excepţiile nu sunt frumuseţi copleşitoare, dar sunt fiinţe minunate prin simpla armonie dintre exterior şi conţinut, sunt ca o carte care nu te atrage la prima vedere, dacă pe care după ce începi să o citeşti nu poţi să o mai laşi din mână. Nu sunt mironosiţe, dar nici usuratice…sau poate că sunt, dar doar cu tine, iubitul lor, între patru pereţi. Ele sunt femeile care fac sex din plăcere, nu ca să te ţină lângă ele şi nu le este ruşine să recunoască asta. Sunt cele care îşi cunosc trupul şi sufletul şi ştiu că la capătul zilei suntem cu toţii nişte animale mânate de dorinţă, cu sânge clocotind în vene şi cu dorinţa de a deveni una cu celălalt. Dar sufletul lor este totodată un labirint de subtilităţi… pe lângă un ambalaj frumos din carne cu ferestre mari şi pereţi frumos coloraţi, interiorul lor este fascinant… ele se dăruiesc cu totul, minte şi suflet, bărbatului care va avea norocul să le întâlnească şi să le descifreze harta trăirilor. Restul femeilor, care nu au mai mult de oferit decât plăcere carnală, vor striga sus şi tare că bărbaţii numai asta vor, însă excepţiile ştiu că sexul nu e sport olimpic şi că dincolo de uşa dormitorului e important ce mai rămâne din pofta de a-l descoperi pe celălalt, de a-l face parte din viaţa ta de acum înainte şi nu doar preţ de câteva secunde cât durează un orgasm…
Probabil nu ţi-e clar de ce am zis că sunt excepţii. Am vorbit atâta despre ele, încât ar merita o categorie separată, nu? Ei bine, să nu fii surprins, dar le-am numit astfel pentru că ele se trag din femeile trofeu sau din visătoare. Ele sunt aceleaşi femei de care ai fugit toată viaţa ta, dar care, într-un mod paradoxal, acum ţi se par minunate. Fie se tranforma atunci când iubesc, fie le vezi tu altfel pentru că te-ai îndrăgostit, dar la momentul potrivit, într-o anumită stare sufletească ele vor fi cele pe care vei dori să le domini, să le descoperi, să le faci parte din tine. Fiecare femeie va fi la un moment dat excepţia unui bărbat…

 http://www.lipiciosii.ro

I'M NOT A SAINT

I'm not a saint,
I didn’t say it,
I'm not the perfect one, I know,
I’m just a woman,
And I am a human,
Sometimes too fragile for this world.

A mai trecut inca o zi fara tine :(

Se lasa seara, inca o zi a mai trecut . Parca te-aud dar stiu ca doar mi s-a parut. Insemni enorm pentru mine si nu mai vreau inca o zi fara tine.
Cat as vrea sa te aud din nou vorbind, sa-mi mangai parul si in brate iar sa ma cuprinzi. M-asez pe pat, nu pot sa dorm, caci gandurile toate se strang acum in jurul meu si nu vor sa ma lase. Cu durere in suflet si lacrimi pe obraz, a mai trecut inc-o zi fara tine!

Dragostea se traieste si PUNCT.

Dragostea se traieste si PUNCT. AICI si ACUM ar trebui sa fie spatiul si timpul iubirii. Cât durează nici nu mai contează. Cu ce te vor încălzi promisiunile de iubire, dacă nu vor fi respectate? 

 https://www.youtube.com/watch?v=qsoUqISNqv0

E prea devreme să fie prea târziu . .

Scrisoarea unei mame către fiica sa:
 “Draga mea fiică, în ziua în care o să fiu bătrână, te rog să ai răbdare cu mine. Dar mai ales, încearcă să mă înţelegi. Dacă atunci când o să vorbim o să repet acelaşi lucru de o sută de ori, nu mă întrerupe pentru a-mi spune “mi-ai mai povestit asta” … ascultă-mă doar, te rog, şi aminteşte-ţi zilele în care erai copil iar eu îţi citeam aceeaşi poveste aproape în fiecare noapte până adormeai. Când o să vezi ignoranţa mea pentru noua tehnologie, dă-mi timpul necesar pentru a învăţa şi te rog, să nu îţi dai ochii peste cap sau să faci o faţă de disperare. Aminteşte-ţi, draga mea fiică, că eu te-am învăţat să faci multe lucruri, cum ar fi să mănânci adecvat, să te îmbraci, să te piepteni singură sau cum să înfrunţi viaţa… În ziua în care vei observa că am îmbătrânit, te rog, ai răbdare cu mine, dar mai ales, încearcă să mă înţelegi. Dacă pierd ocazional memoria sau firul conversaţiei, dă-mi timpul necesar pentru a-mi aminti şi dacă nu pot, să nu devii nervoasă, nerăbdătoare sau arogantă. Să ai mereu prezent în inimă că cel mai important pentru mine e să fiu cu tine şi că îmi doresc ca tu să mă asculţi. Iar atunci când picioarele mele obosite şi bătrâne nu o să mă mai lase să merg ca înainte, dă-mi mâna ta în aceeaşi manieră în care ţi-am oferit-o eu pe a mea atunci când ai făcut primii tăi paşi.
Când aceste zile vor veni, nu trebuie să fii tristă sau să te simţi neputincioasă pentru că mă vezi aşa. Îţi cer doar să fii alături de mine, să încerci să mă înţelegi şi să mă ajuţi în timp ce mi se termină viaţa. Şi cu mare afecţiune pentru timpul petrecut împreună, eu o să îţi mulţumesc. Cu un zâmbet imens pe faţă şi cu o dragoste neînchipuit de mare, vreau doar să îţi spun că te iubesc, draga mea fiică.”

De cate ori mai simti ca n-ai puteri, mai stai putin... maine nu-i ca ieri!

Câte suflete nu-şi găsesc perechi
Şi trupurile lor devin vechi?
Câte lecţii poţi să mai înveţi
Greşelile să nu le repeţi?
Câte rugăciuni strângem între dinţi?
Să avem o scuză la sfinţi
Până să aflăm ce căutăm
Câte inimi vrem să mai stricăm?
Fiecare dintre noi o să mai avem
O-ncercare să schimbăm ce vrem
Fiecare dintre noi când o să mai cădem
În picioare noi tot suntem

Pe câţi din jurul tău îi crezi fericiţi
Şi pentru asta zici că-s nesuferiţi?
De câte ori ai zis că toate trec
Dar nici vorbă, de fapt se-nmulţesc?
Câte zile ai stat, câte nopţi ai plâns
Şi nu ţi-a dat niciun răspuns?
De câte ori mai simţi că n-ai puteri
Mai stai puţin, mâine nu-i ca ieri
Fiecare dintre noi o să mai avem
O-ncercare să schimbăm ce vrem
Fiecare dintre noi când o să mai cădem
În picioare noi tot suntem

https://www.youtube.com/watch?v=0c4mO2SP8mk

mi-e atat de dor..

Zambetul tau cald…privirea ta plina de iubire si mandrie…mi-e atat de dor sa le mai vad…imi lipsesc enorm :((

ambitia si forta de a merge in viata mi le luam din ele….

Ochii pe care tu i-ai iubit cel mai mult, acum plang fara incetare, dar in zadar…nu pot stinge dorul…

Tot astept sa vii…astept…astept sa intri in camera mea si sa-mi spui o gluma…

mi-e dor de pofta ta de viata…

iti seman…uneori vad la mine gesturile tale…dar eu sunt doar o copie…

deseori imi vine sa urlu de durere…ar fi in van..m-ar auzi toata lumea, dar nu m-ai auzi tu…

te iubesc…si tu stii

mi-e foarte dor de tine..stii si asta

asa ca… fa cum faci de multe ori, vino-n visul meu diseara!

Scrisori imaginare

Avem timp pentru toate. Să dormim,să alergăm în dreapta şi în stânga,

să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,

să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,

avem timp să citim şi să scriem,

să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,

avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,

avem timp să ne facem iluzii

şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli,

să învinovăţim destinul şi amănuntele,

avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp să ne-alungăm întrebările,

să amânăm răspunsurile,

avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,

avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,

avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,

avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp pentru puţină tandreţe.

Când să facem şi asta murim. (Octavian Paler)

Sunt persoane care-ti trezesc doua feluri de sentimente in acelasi timp: de tristete si de bucurie. De tristete ca le-ai cunoscut si de bucurie ca au iesit din viata ta. Depinde de tine ce sentiment alegi sa ramana….eu aleg bucuria :D…ba chiar sunt fericita :D