Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri astazi, caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai. – James Dean

Bucurati-va de zambetul pe care vi-l afiseaza un simplu trecator, zambiti la auzitul ciripitului vrabiutei de la geam, faceti complimente, primiti complimente cu zambetul pe buze, incercati sa va bucurati de fiecare gest frumos pe care-l primiti! Asa cum priviti viata, asa o veti avea. Nu va uitati numai la nonculorile pe care tinde sa le afiseze viata in vremurile astea. Credeti-ma, viata poate nu e roz, dar nici gri sau neagra nu e. Vietii voi ii dati culoare! Ea are nuanta pe care voi o vreti. Stiu, sunt momente cand ajungeti sa vedeti numai lucrurile rele…n-aveti bani, n-aveti job, n-aveti iubit/a…. Ei si ce??? Aveti viata, ceea ce este mai important, aveti si-un strop de sanatate. Celelate lucruri, precum banii, job-ul si iubitul/a, vin si pleaca, sunt doar niste “ trecatori”. Insa viata, daca aveti grija de ea, ramane, atat timp cat ii este dat. De ce sa irosim acest timp, nestiut de nimeni ca durata, plangand si disperand. Asa faceti timpul mai scurt. Daca mintea va este neagra( ganduri rele, depresii, etc.) vi se “innegresc” si organele vitale. Poate ati observat ca atunci cand sunteti suparat, disperat, fara speranta, va doare capul, va inteapa si inima, va doare si ficatul, etc. Se intampla asta pentru ca ceea ce ganditi , asta si primiti. Incercati sa faceti asa cum am scris eu la inceputul postarii, condimentand si cu un strop de optimism, speranta. Veti vedea ca viata capata o culoare mai vesela. Asadar, traiti-va viata din plin si cautati bunatatea pretutindeni.

P.S. Pentru ca nu numai eu cred in ceea ce am scris astazi, am cautat pentru voi si cateva citate celebre (care sa intareasca spusele mele) si o suberba piesa. Enjoy! 

Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine. – Arthur Rubinstein

Poti sa traiesti o suta de ani, daca renunti la toate acele lucruri care te fac sa-ti doresti sa traiesti atat. – Woody Allen

Viata e pretioasa. Viata e fragila. In clipa asta esti, in clipa urmatoare te-ai dus. Fiecare clipa trebuie stoarsa de tot ce se poate da, fiindca nu sti niciodata cand va cadea cortina. – Sandra Brown

 

Scorpions wind of change

http://www.youtube.com/watch?v=YFh2vpGeoIk

Singuratatea este o intolerabilă si minunata răutate

Singuratatea este o necunoscuta care te face sa te indragostesti de ea.

Singuratatea este un hotel, care-i a nimanui, este patul care nu-i al meu. Singuratatea ma face sa ma trezesc la 3 dimineata, si sa nu mai stiu unde este baia. Singuratatea sunt eu… Singuratatea este picatura de apa din baie, este cheia pe care nu o folosesc, lasand usa deschisa pentru a nu ma simti singura… Singuratatea este ca o ingenioasa tortura data de natura, care face sa ne gasim pe noi insine, pentru a-i putea pretui pe ceilalti. Singurătatea este o oglindă care nu minte. Singurătatea este o mulţime de zgomote pe care nimeni nu le aude, dar care fac destula galagie. Singuratatea sunt eu, acompaniata de trecut. Singurătatea este un sărut care se iroseşte pe pernă … este umbra si silueta cuiva  care nu mai este.  Singuratatea este o intolerabilă si minunata răutate , care imi place, nu stiu de ce… Singuratatea este de a înţelege în sfârşit, ca nu există nici o companie mai  bună decât monoterapia. Este  urma unei zile ce-a trecut,  in care nu mai faci nimic…doar te pregatesti, te imbraci si iesi, continuand sa faci acelasi lucru la nesfarsit. Singuratatea este însoţitorul de frica, dintr-un viitor incert. Singuratatea este drumul…cautarea…. Ricardo Arjona.

Este un text pe care il iubesc, care reflecta foarte bine ceea ce simt, reflecta  lucruri in care am crezut, dar nu le-am scris. 

Daca vreti sa-l ascultati pe Ricardo Arjona, faceti click pe link-ul de mai jos.

http://www.youtube.com/watch?v=6f4DA9V9bWM&feature=related

La multi ani, romani!

Ziua Romaniei.  M-am gandit sa nu las sa treaca ziua, fara sa scriu ceva despre ziua noastra. Am stat si m-am gandit…ce sa scriu?! Sa scriu putin despre istoria acestei zile…neah, m-am razgandit. Ma tem ca cei care vor citi postarea se vor deprima. In sensul ca, ne vom da seama, ca daca atunci la 1918 ne doream unitate, astazi nici macar cuvantul nu-l mai avem in vocabular. Atunci se dorea unirea a trei principate, astazi am ajuns sa ne certam, frate cu frate, pe-un petic de pamant, sau pe camera mai mare a casei amarate, lasata mostenire de parintii nostrii. Astazi nu mai avem valori, nu mai avem principii, nu mai avem nimic din ce, odinioara, ii caracteriza pe romani.

Cum e sarbatorita Ziua Romaniei de catre autoritati?? Pai cum altfel? Decat cu mici, cu bere, cu fasole si carnati? Si stau toti, insirati ca la cinema, si privesc parada organizata de catre MAI si MAPN. Stau si se holbeaza la dotarile acestor structuri, aparaturi din cauza carora, anul acesta au murit atatia militari. Vorbesc toti, rand pe rand, despre erorii patriei…oare la care se refera? Se refera la acesti militari care au cazut pe capete, acum pe timp de pace, mai multi decat in teatrele de operatiuni? La ei se refera? 

Ma opresc aici! Am zis ca nu vreau sa va deprim, desi cei care ati citit postarea, sigur ati facut-o.

Ps. Desteapta-te romane!

Nu destinatia conteaza, ci drumul ce-l parcurgi!

Mi-ar placea sa zbor, sa fiu deasupra tuturor…sa fiu libera ca pasarea cerului. As vrea sa ma las purtata de vant! Sa trec prin nori! Sa stau pe-un nor, iar de acolo, sa-i veghez pe toti cei dragi sufletului meu. Cunosc, oarecum, sentimentul zburatului- da, nu radeti! :)- am visat de nenumarate ori ca ma las dusa de rafalele de vant in inaltul cerului. Ba, mai mult, chiar eu imi ghidam “ aripile” catre noi orizonturi. Era un sentiment de eliberare, de liniste, dar in acelasi timp de teama. Mi-era teama ca nu cumva, “aripile” sa mi se franga in zbor si sa cad din nou pe pamant. In acelasi timp, simteam o teama de necunoscut, pentru ca si sus, la fel ca si pe pamant, sunt multe necunoscute. Adesea, in avantul meu apareau obstacole. Nu ma opream, continuam sa zbor, sa ajung sus, cat mai sus, insa teama ma insotea la fiecare bataie de aripa. Asa, am ajuns la concluzia, ca si sus e la fel ca jos, si ca pana la urma, drumul e cel ce conteaza. De aceea, cred ca nu destinatia e ceea ce conteaza, ci drumul ce-l parcurgi. Intotdeauna iti vei aminti, nu cand ai obtinut un lucru, ci cum l-ai obtinut. Asadar, daca iti doresti ceva cu ardoare, insa pasii pe care-i faci pentru a-l obtine, nu te fac fericit... opreste-te din mers, nu vei fi fericit nici atunci cand il vei obtine.