La multi ani, romani!

Ziua Romaniei.  M-am gandit sa nu las sa treaca ziua, fara sa scriu ceva despre ziua noastra. Am stat si m-am gandit…ce sa scriu?! Sa scriu putin despre istoria acestei zile…neah, m-am razgandit. Ma tem ca cei care vor citi postarea se vor deprima. In sensul ca, ne vom da seama, ca daca atunci la 1918 ne doream unitate, astazi nici macar cuvantul nu-l mai avem in vocabular. Atunci se dorea unirea a trei principate, astazi am ajuns sa ne certam, frate cu frate, pe-un petic de pamant, sau pe camera mai mare a casei amarate, lasata mostenire de parintii nostrii. Astazi nu mai avem valori, nu mai avem principii, nu mai avem nimic din ce, odinioara, ii caracteriza pe romani.

Cum e sarbatorita Ziua Romaniei de catre autoritati?? Pai cum altfel? Decat cu mici, cu bere, cu fasole si carnati? Si stau toti, insirati ca la cinema, si privesc parada organizata de catre MAI si MAPN. Stau si se holbeaza la dotarile acestor structuri, aparaturi din cauza carora, anul acesta au murit atatia militari. Vorbesc toti, rand pe rand, despre erorii patriei…oare la care se refera? Se refera la acesti militari care au cazut pe capete, acum pe timp de pace, mai multi decat in teatrele de operatiuni? La ei se refera? 

Ma opresc aici! Am zis ca nu vreau sa va deprim, desi cei care ati citit postarea, sigur ati facut-o.

Ps. Desteapta-te romane!