Singuratatea este o intolerabilă si minunata răutate

Singuratatea este o necunoscuta care te face sa te indragostesti de ea.

Singuratatea este un hotel, care-i a nimanui, este patul care nu-i al meu. Singuratatea ma face sa ma trezesc la 3 dimineata, si sa nu mai stiu unde este baia. Singuratatea sunt eu… Singuratatea este picatura de apa din baie, este cheia pe care nu o folosesc, lasand usa deschisa pentru a nu ma simti singura… Singuratatea este ca o ingenioasa tortura data de natura, care face sa ne gasim pe noi insine, pentru a-i putea pretui pe ceilalti. Singurătatea este o oglindă care nu minte. Singurătatea este o mulţime de zgomote pe care nimeni nu le aude, dar care fac destula galagie. Singuratatea sunt eu, acompaniata de trecut. Singurătatea este un sărut care se iroseşte pe pernă … este umbra si silueta cuiva  care nu mai este.  Singuratatea este o intolerabilă si minunata răutate , care imi place, nu stiu de ce… Singuratatea este de a înţelege în sfârşit, ca nu există nici o companie mai  bună decât monoterapia. Este  urma unei zile ce-a trecut,  in care nu mai faci nimic…doar te pregatesti, te imbraci si iesi, continuand sa faci acelasi lucru la nesfarsit. Singuratatea este însoţitorul de frica, dintr-un viitor incert. Singuratatea este drumul…cautarea…. Ricardo Arjona.

Este un text pe care il iubesc, care reflecta foarte bine ceea ce simt, reflecta  lucruri in care am crezut, dar nu le-am scris. 

Daca vreti sa-l ascultati pe Ricardo Arjona, faceti click pe link-ul de mai jos.

http://www.youtube.com/watch?v=6f4DA9V9bWM&feature=related